Observ un fenomen care mi se pare important și despre care cred că vom vorbi din ce în ce mai mult: oamenii au început să folosească inteligența artificială pe post de „judecător obiectiv” în relațiile de cuplu sau în dinamica interpersonală.

Partenerii introduc conversații, contexte sau frustrări în chat-uri de AI, căutând o confirmare logică: „Cine are dreptate?”, „Este reacția mea justificată?”, „Analizează reacția partenerului meu din punct de vedere psihologic.”

La prima vedere, pare o abordare matură. Vrem să fim lucizi, vrem să eliminăm subiectivismul, vrem să găsim soluția „corectă”. În realitate, este o capcană.

AI-ul este foarte bun la a organiza informația. Poate identifica tipare, poate explica concepte psihologice, poate formula coerent ceea ce noi spunem dezordonat sau confuz. Iar atunci când suntem într-un conflict, coerența aceasta poate fi foarte seducătoare.

Ca de exemplu:  „M-am supărat pentru că nu mi-a răspuns câteva ore, iar când mi-a răspuns mi s-a părut rece.” Și primești o explicație despre atașament, nevoi emoționale, evitare, invalidare sau limite. Dintr-o dată, ceea ce era o experiență confuză pare să aibă o explicație. Iar mintea noastră are mare nevoie de explicații.

Dar o explicație coerentă nu înseamnă neapărat că avem acces la adevărul unei relații. AI-ul nu a fost acolo, nu a văzut expresia de pe chipul celuilalt. Nu știe ce s-a întâmplat cu zece minute înainte, nu cunoaște toată istoria dintre voi, nu știe ce înseamnă o anumită tăcere pentru doi oameni care sunt împreună de zece ani, față de doi oameni care se cunosc de trei luni.

Știe doar ceea ce îi povestești. Iar ceea ce îi povestești este, inevitabil, perspectiva ta. Și asta este cel mai important de ținut minte atunci când îi cerem să fie „obiectiv”.

Iluzia obiectivității într-o lume subiectivă

Relațiile, sentimentele și emoțiile umane nu funcționează după regulile logicii formale. O emoție nu este o ecuație care trebuie rezolvată. Atunci când mergi la un AI pentru a-ți valida trăirile, pornești de la presupunerea că există un „răspuns corect” universal în iubire. Însă într-o relație nu a existat și nu va exista un adevăr matematic; sunt  două perspective umane, două istorii personale și două sisteme nervoase care încearcă să se autoregleze împreună.

Oamenii nu sunt roboți

AI-ul oferă răspunsuri sterile, sterile din punct de vedere afectiv, dar ambalate într-un limbaj pseudo-empatic și hipnotizant de rațional. Îți oferă liste cu puncte, argumente logice și pași de urmat, ca și cum ai repara un motor stricat.

Tratând dinamica emoțională prin prisma logicii pure, este ca și cum am vrea să ne transformăm singuri în roboți. Uităm că reacțiile noastre nu vin din logică, ele pot veni din frici, din tiparele din familie, din copilărie, din oboseală, din nevoia simplă de a fi văzuți sau din orice alt motiv. Când îi ceri partenerului să se supună „logicii oferite de AI”, îi refuzi dreptul la propria umanitate și la propria sa experiență subiectivă.

Nimeni nu este expert în viața altcuiva

Unul dintre cele mai mari pericole ale acestui fenomen este cedarea autorității interioare. Niciun psihoterapeut, nicio carte și cu siguranță niciun model de limbaj nu poate fi „expertul” în viata ta și în relația ta.

Singurii experți în relația voastră sunteți voi doi. AI-ul nu știe cum miroase pielea partenerului tău când este speriat, nu știe privirea pe care o are când se simte vulnerabil și nu simte tensiunea sau căldura din cameră. El procesează doar textul pe care, atenție, tu alegi să îl introduci — adică o versiune filtrată și deja părtinitoare a realității.

Emoțiile nu se negociază la masa logicii

Emoțiile nu se dezbat. Dacă un partener spune „Mă simt singur”, răspunsul logic „Dar petrecem 4 ore pe zi împreună, deci statistic nu ai de ce să te simți singur” nu face decât să anuleze trăirea celuilalt.

AI-ul oferă exact acest tip de abordare rece. În loc să ne privim în ochi și să spunem „Înțeleg că te doare, chiar dacă nu înțeleg pe deplin de ce”, mergem la telefon pentru a demonstra de ce durerea celuilalt „nu are sens” sau ce mecanisme și probleme psihologice are celălalt și de ce “noi avem dreptate”.

Concluzie

Folosirea AI-ului poate ajuta un om să își pună ordine în gânduri înainte de o conversație dificilă și poate oferi întrebări foarte bune de reflecție sau să explice diferite concepte.

Există însă o diferență importantă între:

• „Ajută-mă să înțeleg ce simt.”
• și
• „Spune-mi cine are dreptate.”

Prima întrebare te aduce înapoi către tine, a doua mută autoritatea în afara ta. Iar când facem asta în mod repetat, riscăm să ne pierdem treptat încrederea în propria capacitate de a simți, de a gândi și de a decide.

Și da, uneori trăirile umane sunt haotice, contradictorii și adesea ilogice. Dar fix asta este însăși esența umanității noastre. Dacă vrem relații autentice, avem nevoie să închidem ecranele, să renunțăm la pretenția de a avea mereu dreptate și să învățăm din nou să simțim, să ascultăm și să fim prezenți. Iubirea se respiră împreună, nu se descarcă din cloud.